Rezultatele căutării pagină 2

Umbra unei iubiri

Ziua se trezeşte, se scoală, se-mbracă şi nu zice nimic
Pe faţa ta alunecă o lacrimă şi ochii ei sunt dispăruţi
Şi deja e în van faptul că tu cauţi umbra unei iubiri
Sub lacrimile sale, umbra unei iubiri, umbra unui necaz
 
Poartă machiaj, dar în oglindă, nu o privire pentru tine
O țigară ... trece cafeaua. Ea spune că s-a terminat
Las-o sa plece. Și deja, degeaba căutați
Umbra unei iubiri, sub lacrimi, umbra unei iubiri
 
Își ordonează părul și mâna îi tremură puțin
Atunci va vedea dacă este drăguță

Annie de anul trecut

Drăguţă Annie de anul trecut - la la la la
Cui i-ai mai dat ochii tăi verzi,
Abdomenul tău plat - la la
Şi şoldurile tale de gazelă? - la la la la la
Cine-i cel ce aleargă după ele?
Seara în adâncul pădurii?
 
Drăguţă Annie de anul trecut - la la la la
Sunt cam ca un legionar
ieşind din Sahara - la la
Cu toate acestea, am Annie-uri în pică - acolo acolo acolo
Anouchkas-e, Annette-e, Annabelle-e
Şi Ane nu la fel de frumoase...
 
Oh, Annie, Annie de anul trecut
Ce mă enervează, Annie de azi!
 
Drăguţă Annie de anul trecut - la la la la
Mai putem vedea sânii tăi?
Micile tale tricouri de mătase?
Aș vrea să le văd apărând - acolo acolo acolo
Cineva mi le-a împrumutat
Sunt chemați să revină la mine
 
Oh, Annie, Annie de anul trecut
Ce mă enervează, Annie de azi!
 

Iubito

Iubito, mă simt foarte singur
te-aş suna puţin la telefon,
dar n-am un ban.
Iubito, eşti departe, în urma mea
Mâine mă va găsi
tot mai departe
 
Iau o bucată de hârtie,
am un creion în mâna mea
am să scriu:
'Iubito, ştii că simt nopţile reci
gândindu-mă la vechile nopţi petrecue cu tine.
Iubito, lacrima e-acum în ochiul meu
ştiu că pot încerca acum să mă-ntorc la tine'
 
Oh, iubito...
 
Iubito, te iubesc mai mult ca niciodată
Îmi doresc să fim împreună,
iubirea mea!
 
Iubito, mă simt foarte singur
te-aş suna puţin la telefon,
dar n-am un ban.
Iubito, eşti departe, în urma mea
Mâine mă va găsi
tot mai departe
 
Iau o bucată de hârtie,
am un creion în mâna mea
am să scriu:
'Iubito, ştii că simt nopţile reci
gândindu-mă la vechile nopţi petrecue cu tine.
Iubito, lacrima e-acum în ochiul meu
ştiu că pot încerca acum să mă-ntorc la tine'
 
Oh, iubito...
 
Iubito, mă simt foarte singur
te-aş suna puţin la telefon,
dar n-am un ban...
 

Cum să-ţi spun

Atunci când se duce ultimul soare de toamnă,
vine să încălzească încă frunzele moarte
Pe ultimul şofran de luncă s-a abandonat
înainte de frigul de noiembrie, nu contează
Tu, de vrei să-nţelegi tandreţea
Dă-te ca el, dăruieşte-te
 
Dar cum să-ţi spun
Dar cum să te-nvăţ
Dragostea fără dragoste nu mai e nimic
Lasă-te ghidată
şi-ncearcă să-nţelegi
şi-ntoarce-te şi ţine-mă tandru de mână
(x2)
 
Mergi şi priveşte cum pământul arid
se deschide să-mbrăţişeze marile ploi de vară
şi când l-ai văzut, te vei îmbogăţi,
apoi vei veni înapoi să mă cauţi.
 
Dar cum să-ţi spun
Dar cum să te-nvăţ
Dragostea fără dragoste nu mai e nimic
Lasă-te ghidată
şi-ncearcă să-nţelegi
şi-ntoarce-te şi ţine-mă tandru de mână
(x3)
 

Nu-i nimic decât vânt

Ceva alcool şi ceaţă
capul meu e plin
şi-n lumina cea neagră
eu mă văd dansând.
 
Nu-i nimic, nu e decât vânt
Nu-i nimic, e doar vântul care te face să visezi
L-am găsit din întâmplare, te ţin foarte strâns
Dar nu-i nimic decât vânt, decât vânt
Mă simt bine lângă tine, nu ne-am spus încă nimic
Dar nu-i nimic decât vânt, decât vânt
 
Nu ştiu nimic de viaţa ta
dar pielea ta e moale
tu nu ştii nimic despre acela
care te face să dansezi
 
Nu-i nimic, nu e decât vânt
Nu-i nimic, e doar vântul care te face să visezi
Câteva priviri, un surâs şi ne-am sărutat
Dar nu-i nimic decât vânt, decât vânt
Ne vom aşeza, vom merge să bem, nu-i nevoie să ne gândim
Dar nu-i nimic decât vânt, decât vânt
 
Nu-i nimic, nu e decât vânt
Nu-i nimic, e doar vântul care te face să visezi
Vom pleca amândoi pentru restul nopţii
Dar nu-i nimic decât vânt, decât vânt
Dacă asta nu-i dragoste, e totuşi frumos
Dar nu-i nimic decât vânt, decât vânt
 

Aceea pe care-o uit

E timpul să te las
Dragostea noastră s-a dus
Întins lângă tine, tot ce-a rămas e somnolenţa
 
Dar ochii tăi se fac mai tandri
tu nu pari să înţelegi
că nu mai aparţii vieţii mele.
 
Azi eşti doar aceea pe care o uit!...
 
S-a terminat, mă voi schimba
mâine când voi pleca
Vei fi o lumină ce arde tot mai puţin.
 
Tu care erai Spania mea
tu, ţara mea de Cockaigne
care nu mai aparţii vieţii mele
 
Azi eşti doar aceea pe care o uit!...
 

Fiului meu

Acum că eşti aici, atât de fragil
nu m-am simţit niciodată atât de mic.
Ştii, sunt îngrijorat,
mi-e atât de frică să te scap din mâini.
Eşti puţin ca mine, vei fi prea impacient
Nu mereu foarte serios, dar cred
că vom fi fericiţi îmrepună.
 
Avem acelaşi sânge în vene
şi încă ne privim reciproc surprinşi
Tu încă nu ştii că mă iubeşti
şi ca să te naşti, am iubit pe cineva
Eşti puţin ca ea, vei fi generos
gata să faci orice şi, cred,
că vom fi fericiţi noi trei.
 
Ştii, nu voi fi aici când vei creşte
şi nu voi fi eu cel care să te-nveţe
să citeşti şi să te joci cu mingea,
Vei spune mereu 'tata'
Vei fi un adult când voi pleca de-aici
Doar lasă-mi-l puţin, doar un minut
Ia-l încet, foarte încet
 

Deci, ce este asta?

E un cuvânt, e un joc
e nou, e foarte vechi
Râdem de asta, plângem despre asta
Trăim dintr-asta, murim dintr-asta
E galic, e roman
E chinezesc, e german
Și toți cei de aici o știu, deci
Ce este asta?
 
La şcoală, fraza
în cuvânt, în vorbire
efemeră, eternă
Este raiul sau iadul
În Marlène, în Margot
În verlan, în argou
Și toți cei de aici o știu, deci
Ce este asta ?
 
Este a ta, e a mea
Și ne place
Și toți cei de aici o știu, deci
Ce este asta ?
 
E frumoasă şi pentru mine poartă un nume de fată
Este viaţa şi pentru tine poartă nume de copil
Este mai puternic decât toată singurătatea orașului
Este încă cel mai bun lucru pe care l-am făcut de mult timp
 
Julieta şi Tristan
Marinette şi Adam
Şarpele şi mărul
şoricelul şi oamenii
E Veneţia şi Capri
E Denise şi Marie
Și toți cei de aici o știu, deci
Ce este asta ?
 
E vântul, e gloria
Romanul şi istoria,
Cleopatra şi Bardot
Henric al patrulea şi Tino
Eun cuvânt, e un zeu
E prea frumos, e pentru doi
Și toți cei de aici o știu, deci
Ce este asta ?
 
Este a ta, e a mea
Și ne place
Și toți cei de aici o știu, deci
Ce este asta ?
 
E frumoasă şi pentru mine poartă un nume de fată
Este viaţa şi pentru tine poartă nume de copil
Este mai puternic decât toată singurătatea orașului
Este încă cel mai bun lucru pe care l-am făcut de mult timp
 

Dragostea etc (1974)

Erai doar un ac într-o căpiţă de fân
Dar am știut să te găsesc, eu care nu găsesc nimic
 
Dragostea e ca un refren
îl cânţi azi şi-l uiţi mâine
Dragostea e un ocean
O plimbare până la stea unde ne pierdem adesea
 
Somnul e bun când dormi lângă mine
când vii în visele mele stându-mi în braţe
 
Dragostea e ca o pasăre
ce călătoreşte departe, cade de sus de tot
Dragostea e ca vântul
e caldă toată, e rece toată
Asta schimbă anotimpul
 
Am dormit ani întregi fără să-mi dau seama
M-am trezit în ziua în care ai plecat
 
Dragostea e ca latina
O credem uitată, dar tot ne-o amintim
Dragostea e ca un poker
şi e fiindcă mereu cel mai puţin mincinos pierde...
 
Dimineața când ziua nu va răsări
Vei ști că nu ai existat pentru mine
 
Dragostea e ca vara
Avem nevoie de o toamnă pentru a regreta
Dragostea este ca un copil
I-am dat totul, el pleacă atunci când va creşte
 

Katy Cruel

Când am venit prima dată-n oraş,
ei îmi ziceau giuvaierul rătăcit
Acum şi-au schimbat cântecul
îmi zic Katy Cruel
Come diddle 'm day
Oh, little lioday
 
Oh fiindcă am fost unde am vrut să fiu
Acolo unde nu sunt
Iată-mă unde trebuie să fiu
Să plec unde aş vrea, nu pot
Come diddle 'm day
Oh, little lioday
 
Când aveam 20 de ani,
mi-au adus o groază de sticle
acum şi-au schimbat cântecul
îmi aduc sticle goale
Come diddle 'm day
Oh, little lioday
 
Oh fiindcă am fost unde am vrut să fiu
Acolo unde nu sunt
Iată-mă unde trebuie să fiu
Să plec unde aş vrea, nu pot
Come diddle 'm day
Oh, little lioday
 
Ei bine pe drum am să pornesc
Și prin mocirlă
Traversând imediat câmpurile
Și spre dorința inimii mele
Come diddle 'm day
Oh, little lioday
 
Oh fiindcă am fost unde am vrut să fiu
Acolo unde nu sunt
Iată-mă unde trebuie să fiu
Să plec unde aş vrea, nu pot
Come diddle 'm day
Oh, little lioday
 

Sad song

Versions: #1
A musician begins in front of his blank page
A sad waltz, they're not always cheerful, these artists
He sings for himself the notes that come into his mind
Like an autumn wind, it's not always cheerful, Poland
 
His sadness stole the song from the piano
And it plays on your stereo
When you have a heavy heart at night
His song, it's the goodbye he didn't know how to tell her
The kind of music to reminice, to reminice
 
The sun rises again, he's used his ink pen
On his sad waltz, they don't sleep often, these artists
What does it matter who you love, the goodbyes are the same
And the autumn wind goes way further than Poland
 
His song, he wrote it without knowing how
It's probably his heart that you can hear
When someone else sings it passing by
His song, it's his goodbye he didn't know how to tell her
The kind of music to reminice, to reminice
 
A musician begins in front of his blank page
A sad waltz, they're not always cheerful, these artists
He sings for himself the notes that come into his mind
Like an autumn wind, it's not always cheerful, Poland
 

How can I tell you

When the last autumn sun fades away
It comes to warm the dead leaves still
On the last meadow saffron he abandoned himself
Before November cold is taking over
You, if you wish to understand tenderness
Give thyself like him, give thyself
 
But how can I tell you
But how do I teach you
Love without love is nothing anymore
Let yourself be guided
And seek to understand
And come back and hold out your hand to me
(×2)
 
Go and see how the parched ground
Opens to embrace the great summer rains
And when you have seen it, you'll be rich
Then you'll come back and get me
 
But how can I tell you
But how do I teach you
Love without love is nothing anymore
Let yourself be guided
And seek to understand
And come back and hold out your hand to me
(x3)
 

Castelul de nisip

Am construit uneori, cum fac copiii
(Cum fac toți copiii)
Un castel de nisip și de vânt,
Un castel de nisip ce l-am zidit pentru vecie.
Dar chiar primele valuri îl vor lua.
 
Am făurit pentru tine, lângă ocean,
(Cum fac toți copiii)
O iubire de nisip și de vânt.
Și pentru această iubire,
Pentru tine, prințesa marelui castel,
Nimic nu era prea nebunesc, nici prea frumos.
 
Dar valurile s-au ridicat, și copilul care s-a întors
N-a mai găsit decât nisipul.
Donjoanele, turnurile, în dimineața următoare,
N-a mai rămas nimic din ele...
 
Am construit uneori, cum fac copiii
(Cum fac toți copiii)
Un castel de nisip atât de mare
Și atât de vast, încât credeam că ne putem plimba prin el,
Că el ar conține Mediterana.
 
Am făurit pentru tine, lângă ocean,
(Cum fac toți copiii)
O iubire de nisip și de vânt,
(O iubire de nisip)
Care a dispărut ca să dureze o viață.
El a rezistat preț de o noapte.
 
Dar valurile s0au ridicat, și copilul care s-a întors
N-a mai găsit decât nisipul.
Donjoanele, turnurile, în dimineața următoare,
N-a mai rămas nimic din ele.
 

As for banjo, as for violin

I was born in a city where everything is high
Under the fifty stars of a flag
My childhood played somewhere in the night
On the landing of a fire escape
 
But I reached fifteen in France
Dancing parties, beginners' kisses
First in the English class
First love in French
 
As for banjo there's always San Francisco Bay
As for violin always Paris in May
As for reason, sometimes I feel I belong to somewhere else
But as for heart I belong here
 
And as for banjo I love oaths on top of a skyscraper
As for violin I prefer little romantic dinners
As for chicks I'm from everywhere
But from here as for you
 
Some leave for Cannes to end their life
Others will move to California
 
But when time comes to retire
Probably I'll be in real trouble
 
Unless maybe I leave for a happy retirement
On a white sailing boat
And enjoy a pacific existence
In the midst of an Atlantic sky
 
As for banjo there's always San Francisco Bay
As for violin always Paris in May
As for reason, sometimes I feel I belong to somewhere else
But as for heart I belong here
 
And as for banjo I love oaths on top of a skyscraper
As for violin I prefer little romantic dinners
As for chicks I'm from everywhere
But from here as for you
 
As for banjo there's always San Francisco Bay
As for violin always Paris in May
As for reason, sometimes I feel I belong to somewhere else
But as for heart I belong here...
 

The best years of my life

Versions: #2
I had been dreaming for a long time of my first guitar,you know
I was crazy,i was fifteen years old,I didn't dare to believe it
My parents didn't agree ,they knew by heart
My three songs on two chords, I awaited for my moment
I was crazy of Bécaud, Brassens and Aznavour
I was falling asleep on my radio, I was making contests
Then I discovered the english groups, I watched them on TV
their movements that I was redoing in my attic
 
You who gave me the most beautiful years of my life
My biggest hopes,also my biggest regrets
I loved you so much,you my music, my first great love
I tried many times to follow you,however I was always
a step behind,seeking how to please you
 
1965 in Golf Drouot, that was nights without an ending
the music in the skin and everything for my friends
In a club in the suburbs we used to repeat our songs
And if the neighbors shouted slightly,we forgave them
And then the seventies,the lost in nature festivals
we were thousands under the stars for some covers
people danced,clap their hands,we believed in it already
And Avignon was already a suburb of the Olympia
 
You who gave me the most beautiful years of my life
My biggest hopes,also my biggest regrets
I loved you so much,you my music, my first great love
I tried many times to follow you,however I was always
a step behind,seeking how to please you
 
1972,it was Paris,the group was dispersed
When I met Mary-Cristine,I was on the pavement
The night to pay a bedroom we spent all our money
But I told her my life and she understood me
And she followed me in hundreds of recording compagnies
where the people that listened to my songs didn't like them
And when I sold my old guitar it was her who helped me
to finally understand that it would never work
 
You who gave me the most beautiful years of my life
My biggest hopes,also my biggest regrets
I loved you so much,you my music, my first great love
I tried many times to follow you,however I was always
a step behind,seeking how to please you
 

`Between Two Goodbyes

The Sun brings pain in the early hours,
When the dream is at it's end.
We slept together,
Forgetting we were not free,
To pass away the night,
To wake in the same bed.
 
We loved between two goodbyes.
Forever, was not for the two of us.
I have to find it again, the truth.
She calls herself 'the other woman'
 
The taxi took me home
I'll say whatever
I'm tired
I'm sick of the hassle
And of hiding from her
Everything she'd had already guessed.
 
We loved between two goodbyes,
Forever, was not for the two of us.
I have to find it again, the truth,
She calls herself the 'other woman'.
 
There were mornings,
When I didn't quite know who I loved.
But the next day,
When I saw you, I knew all too well.
 
We need to love between goodbyes
Forever, is not for the two of us
We need to rediscover, the truth.
She is the other woman.
 

None of this will change the world

Versions: #3
It's odd how you've left
Yet somehow you're still here
Since everything reminds me of you
A women's perfume, the echo of your voice
Your ''goodbye forever,'' I don't believe it at all
It's a ''see you later,'' almost a rain-check.
 
None of this will change the world
It's already spun too long without us
It'll always rain over London
None of this will change anything at all.
 
Who cares at all
About a door that's been closed forever ?
We loved each other, let's speak of it no more
Life shall go on.
 
The world won't change just because
You've moved somewhere else
The world shall go on
And it will be quite right to do so.
 
It's dust from the stars
That makes the Milky Way shine.
We loved each other, let's speak of it no more
Life shall go on.
 
None of this will change the world
None of this will bother it at all
The world's just like before
All that's changed is you.
 
As for me, I've stayed the same
A man who thought you loved him
It wasn't true, let's speak of it no more
Life shall go on.
 

Dacă tu n-ai exista

Versions: #2
Dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine
Fără speranţă, fără regrete
Şi dacă tu n-ai exista
Aş încerca să inventez dragostea
Ca un pictor ce vede cum din degetele sale
Se nasc culorile zilei
Şi cum nu mai revin nicicând
 
Şi dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Aventuri trecătoare adormite în braţele mele
Pe care nu le-aş putea iubi niciodată
Şi dacă tu n-ai exista
N-aş fi decât un punct în plus
În această lume care vine şi pleacă
M-aş simţi pierdut
Aş avea nevoie de tine
 
Şi dacă tu n-ai exista
Spune-mi cum aş putea eu să exist
Aş putea să mă prefac că sunt eu
Dar n-aş fi real
Şi dacă tu n-ai exista
Cred că aş putea găsi
Secretul vieţii, întrebările
Doar pentru a te crea
Şi pentru a te privi
 
Dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine
Fără speranţă, fără regrete
Şi dacă tu n-ai exista
Aş încerca să inventez dragostea
Ca un pictor ce vede cum din degetele sale
Se nasc culorile zilei
Şi cum nu mai revin nicicând
 

and if you did not exist

Versions: #1#2#3#4#5#6#7#8#9
And if you did not exist
Tell me why did I exist
To linger in a world without you
Without hope or without regret
And if you did not exist
I would try to invent love
Like a painter marvelling at the colours of the day
Born under his fingers
 
And if you did not exist
The passer-by asleep in my arms
That I could never love?
And if you didn't exist
I would be but one more dot
In this world that comes and goes
I would feel lost
I would need you And if you didn't exist
 
Tell me, how could I exist?
I could pretend to be myself
But I wouldn't be true
And if you didn't exist
I believe I would find
The secret of life, the 'why'
Just to create you
And to look at you
 
(return to line 2)
 

Satul meu de la capătul lumii

Vântul îmi bate-n valiza mea
şi pe drumul meu sunt multe gropi
Am văzut străzi multe, am văzut biserici multe,
dar cele mai frumoase erau la noi.
 
Satul meu e departe la capătul celălalt al lumii
şi casa mea nu e decât un cântec.
Precum zăpada, visele se topesc
beţi, fraţii mei, vagabonzilor...
 
Din Caraibe în Filipine
mi-am târât carcasa puţin
dar drumurile ce duc spre dealurile noastre
aveau pietre dulci picioarelor mele goale
 
Prietenii mei din celălalt capăt al lumii,
desigur că ei m-au uitat
Le spun printr-un porumbel voiajor
Beţi, fraţii mei, în sănătatea lor.
 
Vântul îmi bate-n valiză
dar totuşi norocul meu a venit des
şi este curajos orice s-ar spune
însă nu-nseamnă să dormi pe jos.
 
Sărăciei îi lipseşte mult farmecul
dar iarba-i dulce pe la săraci
Nu există vorbe, ci multe lacrimi
Veniţi, fraţii mei, spuneţi-mi adio
 

Gaşca lui Jojo

Lulu şi-a vândut picturile,
Jacquot a zburat într-un bistro
Dede degusta vinurile
Eu eram tare la Halles
şi Gege spăla
Pierrot nu făcea nimic.
 
Ne-am zgârcit cu toţii
ca să achităm o rablă
cu capota-nflorată
ce visa la Provence
şi care a murit la Fontainebleau.
 
Aprindeam o ţigară şi totul se-aprindea
şi era sărbătoare, era 14 iulie
N-a existat niciodată un prieten prea-prea
în gaşca luj Jojo
Au fost mai puţine nopţi fără chitară decât zile fără pâine
am împărţit totul şi n-aveam nimic
Ce nebuni eram, şi nu ne păsa
Ce bine era...
 
Am lăudat pentru nimic
cei patru pereţi dintr-un pod vechi
gata să se năruie
dar nici pentru o avere,
n-aveam de gând să ne mutăm.
 
Aprindeam o ţigară şi totul se-aprindea
şi era sărbătoare, era 14 iulie
N-a existat niciodată un prieten prea-prea
în gaşca luj Jojo
Au fost mai puţine nopţi fără chitară decât zile fără pâine
am împărţit totul şi n-aveam nimic
Ce nebuni eram, şi nu ne păsa
Ce bine era...
 
Lucienne a ridicat ancora
şi Jacques a plătit un bistro
unde Andre a băut apă
Eu nu mai sunt bun la Halles
Roger inspectează impozite
Pierre caută de muncă
 
Eu am schimbat chitara
dar am păstrat ca un cadou
un aer ce-mi ţine cald
în adâncul amintirii
cel din gaşca lui Jojo
 
Aprindeam o ţigară şi totul se-aprindea
şi era sărbătoare, era 14 iulie
N-a existat niciodată un prieten prea-prea
în gaşca luj Jojo
Au fost mai puţine nopţi fără chitară decât zile fără pâine
am împărţit totul şi n-aveam nimic
Ce nebuni eram, şi nu ne păsa
Ce bine era...
 

Asta nu va schimba lumea

E amuzant, tu ai plecat
Și totuși ești încă aici
din moment ce totul îmi vorbeşte de tine
un parfum de femeie, ecoul vocii tale
adioul tău eu nu-l cred deloc
E la revedere, aproape întâlnire...
 
Asta nu va schimba lumea
S-a tot întors fără noi
Mereu plouă peste Londra
Asta nu va schimba nimic
 
Ce se poate face acest lucru
O ușă care iar s-a închis?
Am fost iubiţi, nu mai vorbim
Și viața merge mai departe
 
Asta nu va schimba lumea
să-ţi schimbi domiciliul
Lumea va continua
şi va avea bună dreptate
 
Praful de pe o stea
care strălucește în Calea Lactee
Am fost iubiţi, nu mai vorbim
Și viața merge mai departe
 
Asta nu va schimba lumea
Nici că o va perturba
Lumea este ca înainte
Numai tu ce te-ai schimbat...
 
Eu însă am rămas acelaşi
acela ce credea că tu-l iubeai.
Nu era adevărat, nu ne mai vorbim
şi viaţa merge mai departe
 

Fluierând pe deal

Am văzut aproape de un laur, păzea oile ei albe
Când am întrebat-o de unde are pielea proaspătă, ea mi-a spus
Rostogolitu-n rouă face ciobănițele drăguţe
Dar când am spus că voi merge cu ea acolo
Ea a spus
 
Ea mi-a spus să merg să fluier sus pe deal
s-o aştept cu un bucheţel de trandafiri sălbatici.
Am cules florile şi am fluierat cât am putut
Am aşteptat, am aşteptat, ea n-a venit nicicum...
 
La târgul satului o zi i-am oftat
că aş fi vrut să fiu um măr suspendat într-un măr
şi ca de fiecare dată, ea vine să mă muşte pe dinăuntru
însă ea a trecut şi mi-a arătat dinţii ei drăguţi
şi mi-a zis...
 
Ea mi-a spus să merg să fluier sus pe deal
s-o aştept cu un bucheţel de trandafiri sălbatici.
Am cules florile şi am fluierat cât am putut
Am aşteptat, am aşteptat, ea n-a venit nicicum...
 

America

Prietenii mei, eu trebuie să merg
N-am decât să-mi arunc cheile
Cum ea m-aşteaptă de când m-am născut
America...
 
Las totul în urmă pe drumul meu
multe lucruri pe care le-am iubit
Asta începe cu puţină durere
America...
 
America, America, eu vreau s-o văd şi să o am
America, America, dacă-i un vis, îl voi savura.
Toate şuierăturile trenurilor, toate sirenele vapoarelor
mi-au cântat de sute de ori cântecul despre El Dorado
al Americii...
 
Prietenii mei, eu vă spun adio
Ar trebui să vă plâng un pic
Scuzaţi-mă dacă nu am în ochi
decât America.
 
Voi reveni, însă nu ştiu când
cusut cu aur şi brodat cu argint
sau într-un , dar mai bogat ca-nainte
din America...
 
America, America, eu vreau s-o văd şi să o am
America, America, dacă-i un vis, îl voi savura.
Toate şuierăturile trenurilor, toate sirenele vapoarelor
mi-au cântat de sute de ori cântecul despre El Dorado
al Americii...
 
America, America, de e un vis, o voi visa
America, America, de e un vis, eu vreau să visez...
 

Cafeneaua Trei Porumbei

Versions: #1#2
Nancy iarna, pe lapoviţă,
o fată intră într-o cafenea.
Eu îmi beau paharul, ea se-aşează alături
eu nu ştiu cum să o abordez.
 
Ploaia, timpul bun, n-are pic de geniu
însă-i bine pentru-a forţa norocul
Apoi vine momentul când vorbim de
şi ninsoarea se topeşte sub paşii noştri.
 
Ne-am cunoscut la cafeneaua Trei Porumbei
Am întâlnit îndrăgostiţi fără adăpost
Eram bine, ne simţeam singuri pe lume.
N-aveam nimic, dar aveam toată viaţa.
 
Nancy primăvara, undeva pe la prânz
ea mă iubeşte, şi eu de asemeni.
Ne plimbăm discutând şi filozofând
Eu îi fac mii de poze
 
Micile bistrouri din zonă
la soare şi-au deschis terasele
însă e-atâta lumină şi zgomot
aşteptăm să vină noaptea.
 
Ne-am văzut la cafeneaua Trei Porumbei
Am întâlnit îndrăgostiţi fără adăpost
Eram bine, ne simţeam singuri pe lume.
N-aveam nimic, dar aveam toată viaţa.
 
Nancy, prea departe, la capăt de pământ
asta îndepărtează orice aniversare
Însă eu sunt sigur, durerile vin
bunătatea trece prin Lorena
 
Ea a plecat pe alte căi
ce nu se mai intersectează cu-ale mele.
Eu te-am uitat, dar e prea mult
Mi-a venit să mă gândesc la tine...
 
Ne-am văzut la cafeneaua Trei Porumbei
Am întâlnit îndrăgostiţi fără adăpost
Eram bine, ne simţeam singuri pe lume.
N-aveam nimic, dar aveam toată viaţa.
 

Chitara nu minte

El stă singur cântând la chitară
în dosul unei mici cafenele
şi nimeni nu pare s-audă, aşa că-nchide ochii
şi lasă muzica să-l ia departe...
 
Cântând cântece de dragoste, de inimi sfărâmate,
şi şi-a tocit norocul şi ultima pereche de blugi
dar tu mergi mai departe când trăieşti în vise
şi tu simţi înăuntru şi chitara nu minte.
 
E o tipă pe care-o ştie ce trece des pe-aici
e-o fată drăguţă şi-atâta de triustă
Îi cere aceeaşi piesă în fiece noapte
spune că-i aminteşte de cineva pe care ştie.
 
O urmă de parfum pluteşte prin cameră
o dată au fost aproape şi şi-au împărţit visele
dar acum tot ce simte e un lucru concret
au crescut greu departe şi chitara nu minte.
 
Unele nopţi e rece şi-l face atent
că timpul se mişcă şi alunecă mult
şi dacă te uiţi la părul său negru şi creţ
sub lumini acolo sunt urme de gri.
 
El ştie ce-nseamnă să te simţi jos
fiindcă a s-a simţit aşa şi a văzut totul
şi înveţi să supravieţuieşti cu spatele la perete
e o viaţă nebună şi chitara nu minte!...